Placinta rustica cu prune

Reteta aceasta am ochit-o pe foodstory.ro, citind un interviu cu Veta Biris. Cantareata prezenta o reteta de gogosi si placinta asta, pe care eu am denumit-o rustica, amintindu-mi de silvoita bunicii mele (sau magiun) care mergea de minune in combinatie cu smantana. Si nu orice fel de smantana, ci aceea luata dimineata de pe laptele muls seara si care statea bine merci cateva zile in bufet, fara ca cineva sa cunoasca termenul "pasteurizat". Deh, alte vremuri... Ceea ce mă bucura este ca mai sunt persoane care promoveaza valorile romanesti, ca mai sunt zone in care se pastreaza specificul rural si, foarte important, ca in altele se incearca revenirea la agricultura traditionala, sau bio, fara alte artificii moderne, si a unui stil de viata sustenabil. In fine, revenind la placinta noastra, veti constata ca are o aroma ce va va duce cu gandul direct la copilarie...

N e c e s a r e :

3 oua;

250ml iaurt;

100ml ulei de floarea soarelui;

150g faina;

1 plic praf de copt;

500g prune.

P r e p a  r a r e :

Ouale intregi, uleiul si iaurtul le-am batut bine, pana la omogenizare.

Am adaugat faina amestecata cu praful de copt si am facut un aluat ca de pandispan. Eu am pus faina integrala.

Am turnat aluatul intr-o tava cu hartie de copt (tava mea a fost mai mica, de 17x25 cm). Am asezat prunele fara samburi, rupte in jumatati. Am luat din piata, cre ca ultima recolta de prune, pe care le-a prins bruma, pentru ca erau foarte moi si le-am scos destul de greu samburii astfel incat sa si ramana jumatati.

Tava am pus-o 20 de minute la cuptor la foc mediu, pana s-a intarit putin aluatul, dupa care am scos-o, am pus un strat de smantana deasupra si am mai dat inca 20 de minute la cuptor la foc mai mic.

Am lasat apoi placinta la racit si am servit-o pudrata cu zahar. Dulce copilarie, intr-o farfurie... :))

Pofta buna!