joi, 3 aprilie 2014

Kaiserschmarrn


Sa va traduc in primul rand numele acestui minunat desert, pe care eu l-am descoperit intr-un restaurant cu specific nemtesc. Era trecut in lista la deserturi, dar pentru ca ma infruptasem din felul principal, oricat de decisa eram cand am consultat meniul sa nu plec pana nu-l comand, pur si simplu nu am putut. Asa ca am retinut denumirea si acasa, a doua zi dimineata m-am pus pe treaba! Ei bine, schmarrn s-ar traduce prin clatita, iar kaiser-schmarrn ar fi clatite imperiale sau clatitele imparatului, facandu-se referire la imparatul Franz Joseph I, care era mare iubitor al acestui desert. Originea lui este insa din zonele alpine ale Austriei, unde se intalneste o varitetate mare de combinatii, cu prune, cu cirese si, cea mai cunoscuta cu mere si stafide. Va las cu clatita sparta, inca o varitetate a clatitelor prezente in diverse feluri pe intreg mapamondul: cele subtiri de la noi, pancakes, crepes etc.

N e c e s a r e :
3 oua;
2 linguri zahar;
200 ml lapte;
100g faina alba;
1 lingurita zahar vanilat;
50 g stafide;
esenta de rom;
50g unt;
3 mere;
scortisoara (optional).

P r e p a r a r e :
Stafidele le-am pus de aseara la inmuiat in putina apa calduta cu esenta de rom.
Ouale se bat cu zaharul si zaharul vanilat. Daca vreti sa iasa pufoasa clatita, bateti albusurile separat si le adaugati la final.


Am pus laptele, apoi faina si am omogenizat. Am adaugat stafidele impreuna cu apa si cu esenta de rom.


In tigaie am pus putin unt, cat sa-i acopere fundul cand se topeste, si am turnat aluatul. L-am lasat putin sa se intareasca, apoi l-am desfacut in cateva bucati si le-am intors ca sa se rumeasca bine pe toate partile.
Merele le-am curatat si le-am taiat feliute si le-am calit 2-3 minute in restul de unt, la foc iute, intorcandu-le pe toate partile.


Am servit kaiserchmarrn cu cateva feluite de mere, peste care am presarat scortisoara... O aroma de nedescris!!!


Pofta buna!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu